Am crezut ca a fi mama este ceva firesc, ca toate femeile vor deveni mame la un moment dat in vietile lor si ca implica munca, dedicare si sprijin. Nu am stiut ca a fi mama te face sa experimentezi o varietate atat de vasta de sentimente, nu doar fata de copiii tai, dar si de restul lumii.

Inceputurile mele ca mama au fost infricosatoare. Obisnuiam sa plang deodata cu Maria cand plangea, cand ii sangera umbilicul, cand avea colici, iar incertitudinea era cel mai bun prieten al meu. Daca am hranit-o destul, daca am pus bine scutecul sau ce s-ar intampla daca nu as auzi-o plangand in mijlocul noptii. Toate acestea ma ingrijorau. Insa, nu a trecut multa vreme pana  cand am devenit increzatoare in a avea grija de ea si am savurat fiecare bucatica de fericire pe care o aducea cu zambetul ei, cu dezvolatarea la timp si ca devenea o fiinta umana atat de minunata.

Iar cand credeam ca as sti ceva despre cum sa cresti un copil, Aurora si Victoria au venit pe lume si mi-au aratat cat greseam. Ele mi-au intors lumea cu susul in jos si m-au invatat ca fiecare copil este diferit si special in felul sau. Ca o mama trebuie sa se adapteze la nevoile copilului sau, nu sa incerce sa il integreze in aptitudinile pe care le detine, in cunostintele pe care le-a acumulat in prealabil; dar mai ales, sa ofere iubire neconditionata, chiar daca, copilul nu ii implineste asteptarile.

Frumusetea de a fi mama consta in faptul ca in fiecare zi invatam ceva cu, copiii nostri si de la acestia. Invatam despre rabdare, inocenta, bunatate, perseverenta, iertare, despre cum sa spunem ce gandim, despre cum sa ne bucuram de cele mai mici si simple lucruri, despre cum sa crestem inauntrul nostru si cum sa ne pastram calmul cand o furtuna se apropie. Invatam sa apreciem si sa fim apreciati. Invatam cat de important este sa impartim totul cu cei dragi. Invatam ca cele mai pretioase daruri ce le putem primi sunt atentia, grija si afectiunea. Invatam sa construim exemple puternice si sa vedem frumustea ce ne inconjoara. Invatam ca miracolele exista pentru cei care cred, si sa ne iubim exact asa cum suntem, cu toate imperfectiunile noastre. Ma intreb, unde altundeva ar putea cineva sa primeasca astfel de lectii si exemplele aferente?

Dupa ce am devenit mama, mi-am schimbat complet parerea despre mama mea. Cu toate ca nu imi amintesc sa fi fost nepoliticoasa sau sa nu ii ofer respectul cuvenit, am simtit ca niciodata nu o voi putea rasplati pentru tot ce a facut sa ne creasca pe mine si pe fratii mei. Am realizat cate griji ne-a purtat, cate lucruri a sacrificat pentru noi si cat de iubiti ii suntem. I-am cerut iertare pentru fiecare data cand am crezut ca ne iubeste pe unul mai mult decat pe celalalt, pentru fiecare prostioara ce am facut-o, iar inima era sa ii sara din piept, pentru fiecare data cand nu am ascultat-o, dar ea avea dreptate. I-am multumit pentru ca era o mama atat de intelegatoare si inteleapta. De altfel, un exemplu la care ma pot raporta de cate ori sunt confuza, descurajata sau obosita. Din fericire, nu ducem lipsa de astfel de exemple in familia mea. Bunica a crescut 11 copii frumosi, iar soacra 10 copii superbi. Ambele in circumstante mult mai dificile decat ne putem imagina.

De fiecare data cand, cunosc o mama, o vad nu doar ca pe o femeie care are un copil, dar ca pe o persoana care a trecut printr-un process intens de pregatire. Ii inteleg stradania, si ii admir ridurile pentru ca acestea ascund nopti nedormite, vergeturile pentru ca reprezinta un simbol al sacrificiului pe care mamele il fac pentru bebelusii lor, aspectul neingrijit deoarece stiu ca, copiii sunt prioritatea ei. Mai mult de atat, ma impresioneaza mamele care adopta un copil pentru ca au puterea de a salva o viata si de a indrazni sa iubeasca atat de intens, ca si cum ar fi copilul lor. Mama nu este doar cea care da viata unui copil, dar si cea care il creste.

Azi si intotdeauna, mamele ar trebuie sa se considere importante si sa se aprecieze pentru ceea ce au devenit. Sa nu lase nimic si pe nimeni sa le faca sa se simta mai prejos decat sunt. Sa nu lase judecata altora sa le afecteze. Ele stiu cel mai bine prin cate situatii dificile au trecut si ce impact au avut asupra lor. Ele incearca intotdeauna sa le ofere si sa faca ceea ce este mai bun pentru copiii lor. Ele sunt mai puternice decat cred si mai frumoase decat se vad in oglinda. Ele reprezinta o lume intreaga pentru copiii lor.  Ele sunt eroine.

Marturisesc ca nimic nu m-ar face mai mandra, mai fericita si implinita, decat faptul ca sunt mama. Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru aceasta binecuvantare, sotului meu iubitor pentru sprijinul neconditionat pe care mi-l ofera, iar fetelor noastre pentru ca ma fac sa ma simt unica.